Faptul ca in trecut a existat un sir de civilizatii extrem de dezvoltate incepe sa fie un fapt si nu o ipoteza fantastica. Despre civilizatiile dezvoltate din vechime s-au gasit dovezi in toate colturile lumii. Dovezi care par sa dea peste cap total teoriile arheologilor moderni si sa rescrie istoria.
Involutia acestor civilizatii este inexplicabila si nu se stie de ce umanitatea nu a mai fost capabila sa ajunga din nou la acest nivel tehnologic.
O dovada a existentei acestor civilizatii o reprezinta piramida din Gunung Padang. Gunung Padang este un complex megalitic situat în provincia indoneziană West Java. Este cel mai mare sit de acest fel din Asia de sud-est şi, potrivit unor cercetări recente, este chiar mai vechi decât piramidele egiptene.
Numele Gunung Padang înseamnă în limba bastinasilor „Muntele de Lumină” sau „Muntele Iluminării”. Situl arheologic se află la o altitudine de 885 de metri, pe Muntele Padang, lângă satul Karymukti si este unul megalitic întinzandu-se pe o suprafata de 25 hectare. Complexul este format dintr-o serie de terase cu pereţi pe piatră, care seamănă cu zidurile de la Machu Pichu, din Peru. Pentru a ajunge in varful piramidei trebuie sa urci 400 de trepte.
Piramida este terasata, terasele fiind acoperite cu pietre de mari dimensiuni, de origine vulcanică. Situl arheologic este unul extrem de complex fiind alcatuit din 4 straturi arheologice de mare valoare. Primul strat datează din jurul anului 600 î.e.n., al doilea din anul 4.900 î.e.n, iar ultimele două sunt mult mai vechi.
In anul 2012 s-a realizat o datare cu carbon a monumentelor acestui sit. Rezultatele au demonstrat o vechime de 6.500 de ani a resturilor aflate la 3-4 metri sub pământ, iar cele care se află la 8-10 metri sub suprafaţă avand o vechime de peste 12.000 de ani. Construcţiile coboară până la 15 metri în subteran.
Conform unei alte testari realizate de Beta Analytic din Miami, Florida structura aflata la o adâncime de 12 metri ar avea o vechime de peste 16.000 de ani.
In aceasta perioada arhipelagul indonezian era parte a unui continent, denumit de arheologi Sundaland, care se pare ca a fost acoperit de ape la sfârşitul erei glaciare, când a crescut nivelul mărilor.
Cercetatorul Danny Natawidjaja, geolog la Centrul de Cercetare pentru Geotehnologie din cadrul Institutului Indonezian pentru Ştiinţe, crede că această civilizaţie a fost distrusă de un cataclism, asemeni Atlantidei lui Platon, probabil de creşterea bruscă a nivelului mărilor şi oceanelor de la finalul erei glaciare. „Este greu să ne imaginăm cum era atunci viaţa pe planeta noastră. O perioadă a cataclismelor la nivel global. Multe specii de animale au dispărut atunci, printre care şi mamuţii. Instabilitatea climei i-a afectat nu doar pe vânătorii-culegători de care vorbesc istoricii, dar a distrus şi o mare civilizaţie, care a fost practic ştearsă din istorie”, a precizat Danny Natawidjaja. Arheologii, coordonaţi de Ali Akbar de la Universitatea Indonezia, au facut o descoperire destul de interesanta. Au descoperit aici un material similar cimentului, folosit pentru unele coloane de piatră care fuseseră sparte şi apoi reasamblate. Materialul a fost studiat de o echipă de geologi, condusă de Andang Bachtiar, acestia afland mai multe detalii despre compoziţia acestui ciment antic. El conţine 45% fier, 41% dioxid de siliciu şi 14% lut care are în componenţă diferite minerale şi carbon. Materialul astfel obţinut era foarte rezistent şi aderent. Aveau oamenii de acum 13.000 de ani cunoştinţe avansate de metalurgie si de constructie?... se pare ca da. Daca ati observat aceasta structura a fost suprapusa pe o alta mult mai veche care si aceea a fost suprapusa pe o alta si mai veche. Oare cat de veche, inca nu stie, asta deoarece adevarul de acolo inca nu a fost scos la iveala in totalitate.
